sâmbătă, 5 martie 2011

Radicalii liberi

  • Teoria “radicalilor liberi” a fost avansată în urmă cu 50 de ani de către Denham Harman
  • Sunt atomi sau molecule care conţin în molecula lor un electron desperecheat
  • Prezintă o mare instabilitate şi agresivitate chimică, fiind foarte activi dpdv biochimic, deşi durata lor de viaţă este de câteva milionimi dintr-o secundă
  • Sunt capabili să reacţioneze în organismul uman cu orice structură moleculară întâlnită în cale
  • RL nu atacă o singură dată, ci adesea printr-o reacţie în lanţ ; au capacitatea unică de a se “reproduce” / perpetua iar şi iar, adesea devastând totul în calea lor
  • RL pot distruge lipidele membranare de protecţie, proteinele, ducând chiar şi la alterarea materialului genetic (ADN-ul nuclear)
  • Alterările produse prin RL sunt prezente / vizibile atât la suprafaţă (piele), cât şi-n profunzime (membrane celulare, material genetic)
  • Cei mai importanţi RL sunt : superoxidul (O2-), peroxidul (-O-O-), hidroxilul (OH-), nitritul (NO2-), nitratul (NO3-) , oxigenul singlet (O2), ozonul (O3) etc.
  • RL cel mai răspândit, este anionul superoxid (O2-). El este capabil să reacţioneze cu H2O2, generând extrem de puternicul ion OH-, mai puternic chiar decât O2-
  • Surse de RL : fumatul (o ţigară generează 1016 RL), stresul, aerul poluat cu fum, praf industrial, gaze de eşapament, radiaţiile ionizante (RUV, Rx, exploziile atomice, radiaţia cosmică), consumul crescut de alcool, stările inflamatorii, metabolismul energetic (oxidarea mitocondrială), exerciţiul fizic (cu cât e mai intens, cu atât mai mulţi RL generează !), prăjelile, fripturile, expunerile intempestive la soare, dar şi bronzarea artificială, sursele de oxigen atomic (hipocloriţii, ozonul, dicromaţii, permanganaţii, cloraţii, percloraţii), unii agenţi oxidanţi, utilizaţi în industria alimentară drept conservanţi (nitraţii, nitriţii, sulfaţii, tiosulfaţii, sulfiţii, fosfaţii, metabisulfaţii, fosfiţii, radicalii fenoxi-), medicamentele citostatice, benzpirenul, metilcolantrenul etc.
  • În timpul activităţii fizice intense cantitatea de RL creşte de peste 50 de ori ; ...dar tot în timpul exerciţiului fizic are loc cea mai importantă sinteză a AO endogeni
  • RL sunt tamponaţi eficient cât suntem tineri, dar cu trecerea anilor eficienţa sistemelor de inactivare a acestora diminuează
  • RL generaţi in interiorul organismului dăunează la fel, ca şi cei declanşaţi de mediul poluat, membranei celulare, dar nu numai
  • Când cantitatea de RL netamponaţi este mare, printr-o producţie substanţială, suntem în faţa fenomenului numit “stres oxidativ”
  • Analiza stresului oxidativ se poate măsura prin intermediul testului D-Room, prin care se determină nivelul plasmatic al RL (valori normale 250-300 U.CARR ; < 250 U.CARR e excelent, iar > 500 U.CARR reprezintă un pericol major pentru sănătate)
  • Reciproc, a fost stabilită şi o măsură a puterii anti-oxidante a unor vegetale, numită ORAC (oxigen radical absorbance capacity). Pentru a se menţine în formă un om trebuie să introducă zilnic în organism o cantitate de vegetale care să-i asigure un optim de > 5000 unităţi ORAC
  • RL neanihilaţi, au fost asociaţi cu o mulţime de boli, incluzând cancerul, unele afecţiuni pulmonare şi degenerative, boli cardio-vasculare, dar şi reumatice, unele boli auto-imune, cât şi cu funcţionarea defectuoasă a sistemului nervos şi imunitar, afectarea vederii, echilibrul glicemic prin “lovirea” pancreasului, calviţia androgenetică (lista cuprinde circa 50 de boli şi nu este nici pe departe încheiată !)
  • Cele mai sensibile organe la acţiunea RL sunt cristalinul, pancreasul, celulele nervoase şi vasele de sânge
  • Reciproc, organismul este dotat cu o adevărată armată formată din antioxidanţi, care au capacitatea de a inactiva RL, fiind în stare de a opri apariţia unor boli, având şi un rol important în încetinirea procesului de îmbătrânire
  • Fără un sistem special de rezistenţă la RL, apariţia chiar şi a unei cantităţi infime de RL, ar fi fatală, pentru că ei pur şi simplu trec de la celulă la celulă, distrugându-le stratul superficial, dar şi pe cel profund, până când toate devin incapabile de supravieţuire

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu