Leurda

Zonal, această plantă are mai multe denumiri, de la ceapa vrăjitoarelor, până la usturoi de pădure sau alin de iunie. Leurda are un mirosul asemănător cu al usturoiului, de unde şi frecventa denumire de ai (usturoi) de pădure, sălbatic sau ciorăsc. Frunzele sale, de un verde frumos, au o formă asemănătoare cu cea a frunzelor de lăcrămioare. Când înfloreşte, are o floare albă. Frunzele ies dintr-un bulb lunguieţ. Este deosebit de important să cunoaşteţi aspectul leurdei, pentru a nu o confunda cu brânduşa

de toamnă. Dar deosebirea clară dintre cele două plante este mirosul. Atenţie! Când culegeţi această plantă, dacă nu miroase a usturoi, renunţaţi! Poate fi toxică!

Planta apare primăvara timpuriu, imediat după ce s-a topit zăpada. Creşte de preferinţă în luminişurile pădurilor de foioase sau de brad, în zonele bogate în humus şi în special umede. Frunzele pot atinge lungimea de 30-40 cm.

Principala proprietate a leurdei este aceea de a curăţa organismul. De la stomac şi intestine la ficat, vezica biliară, vasele sanguine şi sângele nostru în general, leurda este „detergentul” corpului uman. Este păcat să nu profitam în fiecare primăvară de virtuţile acestei plante, urmând o cură de 4-6 săptămâni.

Datorită efectului său depurativ, planta este foarte utilă în combaterea aterosclerozei, tratarea hipertensiunii arteriale şi tratamentul majorităţii bolilor de piele. Viermii intestinali, în special limbricii la copii, mor la scurt timp după ce copiilor li s-a administrat leurdă proaspătă, tocată mărunt şi presărată pe felii de pâine cu unt. De asemenea, leurda proaspăt culeasă şi tocată mărunt se poate consuma presărată pe mâncăruri cu sos şi carne, în supe sau sub formă de salată.

În ciuda faptului că planta este, practic, la îndemâna tuturor, ea nu este îndeajuns întrebuinţată. În afara proprietăţilor vermifuge, leurda previne deranjamentele stomacale, balonările, colicile, constipaţiile sau stările de indispoziţie abdominală.

Persoanele care suferă de hipertensiune arterială, ameţeli, dureri de cap, senzaţie de apăsare în ceafă sau agitaţie este bine să consume leurdă în tot timpul anului: primăvara în stare crudă, iar în restul anului sub formă de esenţă.

În cazurile de gripă ori bronşită, leurda ajută la eliminarea secreţiei, uşurând respiraţia. Există chiar dovezi că vindecă miraculos şi pleureziile. Şi în cazul eczemelor însoţite de mâncărimi, o cură cu leurdă proaspăt culeasă face minuni. Eczema poate să dispară în decurs de o lună.

Însă cea mai extraordinară calitate a leurdei este aceea de a influenţa pozitiv capacitatea de   memorare. Un tratament cu esenţă proaspătă de leurdă, câte 15 picături luate de trei ori pe zi în ceai de plante, are un efect binefăcător asupra memoriei, chiar şi în cazurile de pierdere severă a acesteia.

Mod de folosire

În stare crudă, frunzele proaspăt culese se spală, se taie mărunt şi se presară peste mâncăruri, ca şi pătrunjelul verde.

Tinctură: frunzele proaspăt culese se taie mărunt şi se introduc în sticlă, peste care se toarnă alcool rafinat de 38-40 grade, până ce se acoperă nivelul plantelor. Se pune la loc însorit timp de două săptămâni. Apoi se strecoară şi se păstrează în sticluţe mai mici, de culoare închisă. Se iau de patru ori pe zi câte 15 picături, în apă sau ceai de plante.

Vin: se pun doi pumni de leurdă (frunze tăiate mărunt) într-un litru de vin alb şi se fierb. După ce a dat în clocot şi apoi s-a răcorit, se adaugă miere. Se bea câte un păhărel, înainte de masă. Este recomandat bolnavilor de inimă şi de reumatism.

Prin consum intern, leurda acţionează favorabil în numeroase afecţiuni:

- în bolile gastrointestinale are efecte în diaree acută şi cronică, dizenterie, indigestii, insuficienţă biliară, colici abdominale, balonări şi în distrugerea viermilor intestinali, inclusiv limbrici;

- în afecţiuni cardiovasculare curăţă sângele de substanţe toxice, reduce hipertensiunea arterială, intervine în ateroscleroza coronariană, scade nivelul colesterolului şi previne accidentele vasculare, evitând apariţia trombozei şi tromboflebitei prin fluidificarea sângelui şi dizolvarea plăcilor de colesterol;

- în bolile aparatului respirator este benefică la persoane cu bronşite, tuberculoză şi infecţii la nivelul

căilor respiratorii superioare (gripe, răceli);

- în afecţiunile sistemului nervos întăreşte memoria prin mărirea capacităţii de memorare, combate momentele de lapsus, amneziile, insomniile, ameţelile de dimineaţă, stările depresive, tensiunea la nivelul capului şi stările de anxietate (frică) şi de nelinişte;

- în boli renale curăţă rinichii şi vezica urinară, favorizează urinarea şi elimină excesul de acid uric, foarte dăunător la bolnavii de gută.

Prin uz extern, leurda combate reumatismul degenerativ şi vindecă eczemele, herpesul, rănile, scrofuloza şi alte boli cronice de piele. Cataplasmele cu frunze sunt indicate contra furunculelor. Având un excelent rol purificator prin eliminarea deşeurilor toxice din ficat şi din sânge, precum şi un important rol fortifiant al întregului organism, leurda este recomandată într-o cură benefică de primăvară.

- frunzele proaspete se consumă primăvara, într-o cură de 3-4 săptămâni, amestecată cu diferite preparate culinare: salate de crudităţi, supe, ciorbe, piure (în asociere cu urzici), găluşte, chiftele, perişoare, cartofi, tocăniţe, având şi rol decorativ, şi condimentar foarte bun, în locul usturoiului;

- tăiate mărunt, frunzele se consumă ca aperitiv în amestec cu frunze de pătrunjel verde; se pun pe  felia de pâine cu unt, brânză sau caşcaval ras, adăugând cimbrişor, boia de ardei şi piper măcinat; 

- salată din frunze proaspete, consumată înainte de mesele principale pe tot sezonul de primăvară, are un rol evident în oprirea procesului de îmbătrânire;

- în stare uscată, frunzele se presară pe diferite mâncăruri, în amestec cu pătrunjel şi ceapă, având efect de condiment deosebit de gustos.

- sucul de leurdă combate reumatismul degenerativ.

- bulbii recoltaţi vara şi toamna şi tocaţi mărunt au aceeaşi eficacitate ca şi frunzele, dar, la persoanele cu stomac sensibil, se prepară un macerat în lapte timp de 2-3 ore, care se va consuma prin înghiţituri rare. Atât frunzele, cât şi bulbii sunt bine toleraţi de către ficat şi nu dau iz neplăcut pentru respiraţie, ca în cazul usturoiului;

- tinctura din frunze sau bulbi tocaţi mărunt se prepară în alcool de 38-40 grade, care se macerează timp de 14 zile la soare; se strecoară şi se păstrează în sticle închise la culoare, în loc răcoros şi întunecos. Zilnic, se iau câte 10-15 picături în puţin ceai sau apă, de 3-4 ori pe zi, având efecte deosebite în dobândirea unei memorii excelente. Tinctura bine păstrată permite să se beneficieze tot timpul anului de puterea curativă a leurdei;

- infuzia de leurdă se prepară din două linguriţe frunze tocate la 200 ml apă clocotită; se beau unul sau două ceaiuri pe zi;

- vinul de leurdă se prepară dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi mărunţiţi, care se fierb 5 minute în 50 ml vin alb; se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară şi se îndulceşte după gust cu miere sau sirop. Se bea dimineaţa câte un păhărel, timp de 14 zile, fiind considerat un minunat remediu pentru persoanele în vârstă, chinuite de tuse rebelă, insuficienţă respiratorie, expectoraţii persistente şi tuberculoză pulmonară;

- sucul de leurdă, extras din frunze proaspete prin presare, se consumă în cure de 3 săptămâni, luând câte 2 pahare pe zi, dimineaţa pe stomacul gol şi după-amiaza, având efecte în combaterea reumatismului degenerativ, mastitei şi nodulilor la sân şi în înlăturarea efectelor nocive ale tutunului, printr-o acţiune puternic antitoxică.